Igor Torbakov explorează legătura dintre diverse forme ale imaginației politice rusești și procesul aparent ciclic de declin și prăbușire a sistemului politic imperial al Rusiei în ultima sută de ani. Deși procesul istoric al Rusiei nu este nicidecum unic, două caracteristici ale dezvoltării sale istorice ies în evidență. În primul rând, istoria țării este caracterizată de o discontinuitate politică dramatică. În secolul trecut, Rusia și-a schimbat pielea istorică de trei ori în urma dezintegrării Imperiului Țarist, însoțită de un război civil violent. Aceasta a fost reconstituită ca URSS comunistă, a cărei destrămare, acum un sfert de secol, a dus la apariția actualei Federații Ruse. Fiecare dintre transformările dramatice din secolul XX a afectat puternic noțiunea despre ce este Rusia și ce înseamnă să fii rus. În al doilea rând, alături de instabilitatea politică a Rusiei, există, paradoxal, o imagine izbitoare a stabilității geopolitice și a unei longevități remarcabile ca entitate imperială. Cel puțin de la începutul secolului al XVIII-lea, Rusia a fost un element geopolitic permanent la marginile nord-estice ale Europei, cu pretenția sa persistentă de a fi o mare putere. Pe acest fundal, cele trei secțiuni ale cărții investighează a) apariția și dezvoltarea eurasianismului ca formă de ideologie postimperială; b) rolul crucial pe care Ucraina l-a jucat istoric pentru înțelegerea de sine a Rusiei și c) exercițiile elitelor ruse contemporane de legitimare istorică.