Încă din antichitate, lupoaia a servit ca simbol puternic al Romei. Timp de mai bine de două mii de ani, animalul legendar care i-a salvat pe Romulus și Remus a fost subiectul unor relatări istorice și politice, tratamente literare în poezie și proză și reprezentări vizuale în toate mediile. În Lupoa: Povestea unei icoane romane, Cristina Mazzoni examinează evoluția lupoaicei ca simbol în istoria, arta și literatura occidentală din antichitate până în timpurile contemporane. Folosită, de exemplu, ca o icoană a puterii imperiale romane, a autorității papale și a distanței dintre prezent și trecut, lupoaica a servit și ca alegorie pentru lăcomie, bună politică, sexualitate feminină excesivă și, cel mai recent, Roma modernă și multiculturală. Mazzoni analizează în mod captivant diferitele forme de rol ale lupoaicei de-a lungul timpului în primul studiu cuprinzător în orice limbă pe acest subiect. Limba: engleză